Comandă telefonic 0345 401 455 Contul meuDespre noiContact
MeniuCaută

Cercetare detaliată – Echilibrul Acid-Alcalin – De ce este importantă o alimentaţie alcalină pentru sănătate?

Alimentaţia este un factor major în păstrarea sănătăţii şi combaterii bolii. Este important pentru sănătatea corpului dvs să asiguraţi funcţionarea efectivă a organelor pentru a vă menţine nivelul de energie, pentru a vă intensifica starea de spirit şi pentru a combate efectele îmbătrânirii. Alimentaţia este sursa de energie de care are nevoie corpul dvs pentru a creşte şi pentru a se vindeca. Prin urmare, este important să ne hrănim corpul cu alimentele potrivite prin intermediul unei alimentaţii variate şi echilibrate, furnizând corpului combinaţiile corecte de nutrienţi, minerale şi vitamine.

Multe persoane consideră că prin consumul doar de proteine, carbohidraţi şi grăsimi (macronutrienți) își pot asigura toate nevoile corpului. Cu toate acestea, nevoile celulelor noastre din corp sunt mult mai complexe de atât. Acestea au nevoie de un mediu corespunzător pentru a funcţiona, pentru a asigura absorbţia efectivă a nutrienţilor şi funcţionarea organelor noastre la nivelul lor optim.

Acest mediu presupune menţinerea fluidelor din corpul nostru la un nivel acid/bazic adecvat surpavieţuirii noastre. Corpul nostru are un pH general de 7,35 – 7,45. Acest nivel este alcalin (bazic). Celulele din corpul nostru constituie blocul constructor al ţesuturilor, muşchilor şi organelor noastre şi, prin urmare, mediul înconjurător şi interiorul acestora trebuie, de asemenea, să fie menţinut la un Ph optim. Din acest motiv, este foarte important să ne păstrăm corpul în această stare alaclină (bazică). Corpul nostru lucrează în mod constant să-şi menţină această stare alcalină, folosindu-şi sistemele interne de control în vederea eliminării şi evacuării acizilor şi în scopul menţinerii unui mediu alcalin optim. Cele 3 sisteme de control sunt:

  1. Sistemul tampon din interiorul fluidelor – neutralizează imediat compuşii acizi. Aceasta presupune folosirea mineralelor alcalinizante din corp şi din alimentaţie la neutralizarea tuturor compuşilor acizi.
  2. Sistemul respirator – reglează inspiraţia şi expiraţia de dioxid de carbon. Dioxidul de carbon este produsul final al curăţirii compuşilor acizi din sânge şi este expirat când respirăm.
  3. Sistemul renal – urina acidă sau alcalină este formată şi evacuată pentru a ajusta aciditatea fluidelor corporale.

 

Ce cauzează încărcătura acidă – Cum ajută mineralele la reglarea pH-ului

Atunci când există un exces de toxine acide iar rinichii sunt supraîncărcaţi, sângele şi sistemul limfatic nu sunt capabile să elimine acizii prin intermediul rinichilor şi, în consecinţă, este nevoie de o modalitate alternativă (White, nd). Aceştia elimină deşeurile acide prin depozitarea lor în celulele grase, vasele de sânge, organe, articulaţiile oaselor (cauzând artrită) sau în pancreas (contribuind la apariţia diabetului) (White, nd). Din aceste deşeuri acide ”depozitate”, se formează colesterolul şi acidul uric cristalizat.

Această depozitare în celulele grase duce la dezvoltarea şi multiplicarea lor. Formarea de surplus de colesterol şi riscul mărit de diabet constituie probleme grave de sănătate ce duc la obezitate şi boli cardiovasculare. Pentru a reduce riscul dezvoltării problemelor cardiovasculare şi a pierde în greutate, este necesară menţinerea unui pH echilbrat.

Aciditatea crescută a corpului este cauzată de alimentele acide pe care le consumăm, de exerciţiile excesive, stres, deshidratare şi boală. Când consumăm alimente, corpul le digeră, le descompune şi absoarbe nutrineţii. Aceasta poate cauza un dezechilibru în balanţa pH-ului (acid/bazic). Mineralele sunt un produs al digestiei alimentelor. Acestea sunt fie acide fie alcaline. Mineralele alcalinizante care menţin pH-ul adecvat al sângelui sunt: Calciul, Potasiul, Sodiul, Magneziul, Fierul şi Siliciul. Mineralele acide sunt: Sulful, Fosforul, Clorura şi Iodul. Aceste minerale sunt cunoscute şi sub denumirea de electroliţi.

Consumarea de alimente preponderent acide, cauzează dezechilibrul balanţei pH-ului celulelor şi corpului. Alimentele acide sunt cele care au conţinut ridicat de proteine, fosfaţi, sulfaţi, acizi graşi, purine şi oxalaţi. Majoritatea alimentelor care conţin exclusiv proteine tind să aibă un nivel ridicat de aminoacizi cu sulf. Aceşti aminoacizi sunt metabolizaţi în acid sulfuric (Andrew, 2009).

Alimentaţia obişnuită a unei persoane dintr-o societate industrializată, occidentală, cum ar fi Australia sau Noua Zeeleandă, este săracă în magneziu, potasiu şi fibre, în schimb este bogată în grăsimi saturate, zaharuri simple, sodiu şi cloruri. Aceasta are ca şi efect o alimentaţie cu un puternic potenţial de a induce o creştere a pH-ului metabolic şi, mai rău, a acidozei metabolice (Schwalfenberg, 2011).

Corpul nostru va munci din greu să menţină un nivel corect al pH-ului (7,35-7,45) din sânge şi din fluidele extracelulare (fluidele care îmbracă celulele), chiar dacă acest lucru este în detrimentul altor ţesuturi. Ca să facă faţă excesului zilnic de acizi, corpul utilizează mineralele alcaline, calciu, magneziu, potasiu şi sodiu, pentru a neutraliza aciditatea (sistemul de control nr. 1). Sângele nu conţine o cantitate enormă de minerale, iar dacă acestea nu sunt furnizate în mod adecvat prin alimentaţie, corpul ”le fură” din oase, muşchi şi celule. Dacă se continuă astfel pe parcursul mai multor ani, chiar dacă pH-ul sângelui rămâne de regulă constant, ţesuturile vor deveni deficiente în minerale şi ulterior acide. Epuizarea mineralelor alcaline va duce la boli precum osteoporoza (oase slăbite), guta, artrita, atrofia musculară şi crampele musculare, precum şi alte probleme grave cum ar fi bolile de inimă şi infecţiile cronice. Ţesuturile acide de asemenea constituie o cauză majoră a deteriorării sănătăţii şi apariţiei bolilor deoarece un mediu acid este benefic formării ciupercilor şi fermentaţiei.

 

Cum este determinată aciditatea unui fluid?

Gradul de aciditate al oricărui fluid este determinat de concentratia de protoni (H+). Concentraţia ionului de hidrogen (H+) în corp este relativ scăzută, determinând astfel un pH alcalin al corpului. Perturbarea acestui mediu alcalin prin consumarea de alimente cu concentraţie mare de ioni de H+ (alimente acide) duce la perturbarea mediului normal al corpului iar orice perturbare adusă funcţionării normale a corpului este în detrimentul sănătăţii.

Concentraţie ridicată de H+ = aciditate mare

Concentraţie scăzută de H+ = aciditate scăzută, alcalin mărit

Un acid = substanţă capabilă să elibereze protoni (H+). De exemplu, Hcl (acid clorhidric) = H+ + Cl-

Ionul de hidrogen este purtător de sarcină pozitivă şi trebuie întreţinut în limite apropiate pentru a menţine homeostaza corpului (echilibru).

Mărirea concentraţiei extracelulare H+ peste nivelul normal = acidoză.

 

Acidul diminuează activitatea enzimelor

În corpul nostru au loc în fiecare moment numeroase şi diverse reacţii necesare pompării sângelui şi funcţionării corpului. Aceste reacţii au nevoie uneori de un ”muncitor” (o enzimă) care să le ajute să mărească viteza acestor reacţii astfel încât corpul să-şi poată îndeplini toate funcţiile , cum ar fi absorbţia nutrienţilor, repararea ţesuturilor, activitatea imună şi eliminarea deşeurilor. Schimbările majore ale nivelului de aciditate din corp pot duce la nefuncţionalitatea enzimelor (boală) şi prin urmare, reacţiile din interiorul celulelor corpului sunt încetinite, ceea ce va afecta colectarea şi eliberarea oxigenului din hebmoglobină – cauzând oboseală, precum şi colectarea şi reglarea celulară a metaboliţilor şi mineralelor (Gropper, Smith & Groff, 2009).

 

Creşterea nivelului de energie prin alimentaţia alcalină

O alimentaţie alcalină poate ajuta la menţinerea şi creşterea nivelului de energie. Acesta lucru este obţinut deoarece globulele roşii sunt capabile să transporte mai mult oxigen către ţesuturile din corp atunci când sângele are un pH de aproximativ 7,35. Cu siguranţă aţi auzit de Hemoglobină. Hemoglobina este o proteină din globula roşie. Aceasta colecteză oxigenul din plămâni şi îl răspândeşte în ţesuturile din corp (de ex. ţesuturile musculare). Ţesuturile noastre au nevoie de acest oxigen pentru a funcţiona eficient, aşa cum avem nevoie şi noi de oxigen pentru a trăi. De asemenea, hemoglobina colectează dioxidul de carbon din ţesuturi şi îl transportă către plămâni pentru a putea fi eliminat prin expirare.

Hemoglobina este de asemenea utilizată ca şi sistem tampon în sânge prin eliminarea compuşilor acizi; aceasta face parte din procesul de reglare a respiraţiei. Compuşii acizi se pot transforma în dioxid de carbon pe care hemoglobina din sânge îl transportă spre plămâni spre a fi eliminat. Aşadar, când corpul nostru se confruntă cu o încărcătură mare de aciditate (prin consumarea de mâncăruri acide) hemoglobina este folosită pentru eliminarea compuşilor acizi şi, prin urmare, îi scade capacitatea de a transporta oxigenul către ţesuturi. Aceasta înseamnă că ţesuturile noastre nu primesc cantitatea de oxigen necesară funcţionării lor efective.

Atunci când avem o alimentaţie alcalină, hemoglobina din corp nu mai trebuie să muncească atât de mult pentru eliminarea compuşilor acizi, iar capacitatea ei de a transporta oxigenul rămâne ridicată şi ţesuturile din corp vor primi cantitatea optimă de oxigen.

 

Sănătatea oaselor

Astfel cum am menţionat, mineralele alcalinizante sunt folosite pentru neutralizarea compuşilor acizi din corp. Acest lucru poate fi în detrimentul corpului deoarece, dacă alimentaţia nu furnizează cantitatea necesară de minerale neutralizante, corpul va lua aceste minerale din proviziile create, şi anume din ţesuturi şi oase. O aprovizionare bazică a corpului se realizează prin calciu sub forma carbonaţilor (Schwalfenberg, 2011). Dacă încărcătura acidă este mare, carbonaţii de calciu sunt eliberaţi în circulaţie pentru a obţine echilibrarea pH-ului.

Calciul este un important mineral folosit pentru întărirea şi sănătatea oaselor. Corpul va folosi calciul din oase şi celule pentru a neutraliza compuşii acizi. Dacă nivelul de calciu din sânge este scăzut, glanda paratiroidă primeşte semnalul să elibereze hormoni (PTH) în sânge. Ulterior, aceşti hormoni dau semnalul pentru repartizarea mineralelor din oase şi eliberarea calciului în sânge. Această repartizarea a mineralelor din oase cauzează slăbirea acestora, ducând la apariţie osteoporozei.

Odată cu trecerea timpului are loc o încetinire şi pierdere graduală a sistemelor reglatoare acido-bazice, sisteme ce menţin fluidele şi celulele corpului cu un pH şi electricitate echilibrate, ducând la homeostază. Acest lucru are ca şi efect slăbirea oaselor cauzată de levigarea mineralelor (calciu) din oase în scopul menţinerii concetranţiei de calciu în sânge necesar menţinerii unui pH şi gradient electric echilibrate (Konig at al., 2009).

S-a constatat că bicarbonatul (un alcalin care se îmbină cu un mineral alcalinizant pentru a forma o sare alcalină, (ex. Bicarbonat de sodiu), poate atenua slăbirea oaselor la adulţii vârstnici sănătoşi (Schwalfenberg., 2011). O alimentaţie alcalină începută timpuriu în viaţă, nu va duce la un nivel atât de mare de slăbire a oaselor, astfel cum se observă la mulţi adulţi vârstnici din ziua de azi, reducând astfel riscul de osteoporoză (Koing et al., 2009).

 

Sănătatea intestinelor

Nutrienţii sunt absorbiţi din intestine prin intermediul peretului intestinal şi sunt absorbiţi în sânge prin celulele peretelui intestinal sau prin trecerea între celule (paracelular) (Gropper et al., 2009).

Peretele intestinal conţine o barieră formată din 2 componente care asigură ca substanţele nedorite să nu treacă în sânge:

Membrana celulelor din peretele intestinal – nu permite substanţelor solubile în apă să treacă prin celulă şi în sânge.

Spaţiul paracelular (spaţiul dintre celulele peretului intestinal) este controlat de Joncţiunile strânse – Joncţiunile strânse se deschid şi se închid pentru a lăsa nutrienţii, fluidele şi unele microorganisme să treacă din lumenul intestinelor în sânge. Compuşii solubili în apă sunt transportaţi prin aceste joncţiuni paracelulare strânse.

O alimentaţie acidă poate perturba permeabilitatea peretelui intestinal. Aceasta înseamnă că anumiţi compuşi vor trece în sânge deşi nu ar trebui, iar alţi compuşi, care trebuie să treacă în sânge, nu reuşesc să o facă. Acestr lucru va perturba echilibrul pH-ului în corp precum şi al gradientului electric. De exemplu, absorbţia Calciului din intestine în sânge implică crearea unui canal de calciu localizat în celulele peretelui intestinal şi folosirea unei proteine transportatoare de Calciu. Acest transport necesită energie (pompele de ATP-ază). O parte din Calciu este de asemenea absorbit printre celule (paracelular), aceasta intervenind atunci când concentraţia de Calciu în lumenul intestinelor este ridicată.

Celulele epiteliale din peretele intestinului sunt foarte înghesuite şi unite între ele prin Joncţiuni Strânse (JS) şi sunt dependente de Calciu (Cereijido, Shoshani, & Contreras., 2000). Aceasta înseamnă că joncţiunile strânse au senzori care dectează dacă concentraţia de Calciu este scăzută în lumenul intestinal sau în sânge (Hollander, 1999). Dacă concentraţia este prea scăzută sau prea mărită, joncţiunile strânse se deschid şi rămân deschise până când echilibrul este restabilit.

O alimentaţie bogată în oxalaţi, fitaţi şi acizi graşi (consumaţi prin alimente acide), precum şi producerea de către celule a acidului oxalic, au un impact reductor asupra biodisponibilităţii Calciului. Oxalaţii se fixează de Calciu cauzând scăderea concentraţiei de Calciu din intestine şi sânge (Hollander, 1999). Joncţiunile strânse percep acest lucru, se deschid şi rămân deschise până când concentraţia de Calciu creşte (Hollander, 1999). Aceasta cauzează ceea ce se numeşte intestin permeabil, prin care o cantitate mare de molecule de grăsimi neprocesate (sau semidigerate), de proteine, inclusiv gluten, amidon, toxine şi bacterii trec prin joncţiunile strânse şi intră în circulaţia sangvină (Daurea.,2005 ; Gropper et al., 2009 ; Hollander, 1999).

Dat fiind că aceste molecule nu se prezintă sub forma identificabilă la care anticorpii sistemului nostru imunitar se aşteaptă, sunt văzute ca şi obiecte străine iar sistemul nostru imunitar porneşte lupta împotriva lor, cauzând arsuri şi inflamaţie. Astfel, eliberarea în circulaţia sangvină a acestor particule parţial nedigerate, creează multe dintre simptomele nedorite cum ar fi balonarea, durerea şi uneori febra (Hollander, 1999).

Când aceşti acizi (fitaţi şi oxalaţi) se fixează de Calciu înseamnă că nu au fost complet neutralizaţi. Cu siguranţă aţi auzit de pietrele la rinichi. Aceştea pot fi cauzate de acizii fixaţi de Calciu şi formând pietre calcifiate (Wiederkehr, 2001) Pietrele calcifiate sunt purtate prin circulaţia sangvină către rinichi, unde se acumulează.

 

Sănătatea / functionarea intestinului – Absorbtia optimă a nutrienților – Vitamina K – microflora

Atunci când se consumă o alimentație alcalină, microflora din lumenul intestinal este sănătoasă; are pH-ul corespunzător și micronutrienții necesari pentru ca microflora să prospere. Vitamina K poate fi de aemenea creată în lumenul intestinal de către microflora sănătoasă. Vitamina K este o parte esențială a unei alimentații alcaline deoarece ajută la constrângerea oxalaților să eliberze calciul, permițând astfel calciului să fie absorbit în sânge iar permeabilitatea intestinului este restabilită.

Cu o microfloră diminuată și lipsită de vitamina K, oxalații se fixează de calciu blocând absorbția acestuia în sânge prin intermediul joncțiunilor strânse (JS), așa cum am descris mai sus, cauzând un intestin permeabil. Proteinele, fosforul, acizii grași și cafeina duc, de asemenea, la inhibarea absorbției de calciu. Componenta sulfuroasă a proteinelor se fixează de calciu și ambele sunt ulterior excretate în urină.

Există de asemenea alimente acide care conțin îngrășăminte chimice cum ar fi acidul fitic și taninurile. Acestea inhibă absrobția mineralelor din alimente prin fixarea de minerale. Magneziul, un mineral alcalinizant important, este în mod semnificativ afectat de către acidul fitic. Magneziul este important pentru mineralizarea oaselor, activarea enzimelor, menținera și repararea corpului, precum și pentru contracția musculară. De aceea, acest mineral alcalinizant este extrem de important, însă beneficiile sale pot fi grav anihilate de către compușii acizi.

Acidul fitic se găsește în spanac și legume, cum ar fi soia și năutul, în timp ce ceaiul este bogat în taninuri. Gătirea, încolțirea sau înmuierea legmelor în apă cu un strop de oțet ajută la distrugerea acidului fitic, în timp ce consumarea ceaiului cu mult timp după mese, îi poate minimiza efectele negative.

Xylitolul este un zahăr natural ce se găsește în fibrele fructelor și legumelor, cu doar două treimi din caloriile zahărului tradițional. Poate intesnifica absorbția de calciu (Gropper et al., 2009) crescând astfel eficacitatea alimentației alcalinizante.

Un mediu acid în tractul digestiv este locul de joacă al microbilor, în care bacteriile, ciupercile și paraziții înfloresc și se multiplică (Lipski, 2006). Acest nu lucru nu se poate întâmpla într-un mediu alcalin deoarece acești microbi au nevoie de un pH scăzut pentru a supraviețui.

 

Functionarea sistemului muscular și nervos

Mineralele alcalinizante sunt importante pentru menținerea pH-ului și echilibrului electric în cadrul diferitelor activități ce au loc în corpul nostru. Aceste minerale (electroliți) sunt încărcate cu sarcini pozitive și negative, ceea ce înseamnă că sunt folosite pentru a menține gradientul electric între o parte a celulei, interiorul celulei și cealaltă parte a ei. De exemplu, când ingerăm nutrineți, aceștia merg în intestine și sunt abosrbiți în sânge prin trecerea printr-o celulă care face parte din peretele intestinal. Există o anumită sarcină în intestine, în celula peretului și în sânge care trebuie menținută, prin urmare mineralele se vor deplasa în celule și sânge pentru a a sigura menținerea acelei sarcini.

Țesutul muscular este considerat a fi un țesut electric al corpului. Mușchii sunt activați prin mișcarea electroliților  (minerale) între intestine (fluid extracelular), în sânge (fluid interstițial), precum și în celule (fluid intracelular). Electroliții (minerale) pot intra sau ieși din celulă prin intermediul unor structuri specializate încorporate în membrană. De exemplu, contracția musculară este dependentă de prezența calciului (Ca2+), Sodiului (Na+), și Potasiului (K+). Dacă acești electroliți cheie (minerale alcalinizante) nu au un anumit nivel, pot interveni slăbiciunea musculară sau contracția musculară severă.

Acizii au un efect negativ si asupra sistemului nervos care este important pentru funcționarea creierului, mișcarea corporală și multe alte reacții din corpul nostru. Mineralele alcalinizante precum Calciul, Magneziul și Potasiul sunt necesare pentru funcționarea corespunzătoare a sistemului nervos (Vasey, 2006). Aceste minerale se deplasează la capetele nervilor din toți mușchii și din toate țesuturile din corpul nostru și trimit impulsuri electrice către creier iar nervii din creier trimit impulsuri electrice către restul corpului, ceea ce ne face să mișcăm un deget, un braț, să ne mișcăm corpul etc. Când mineralele alcalinizante sunt folosite la neutralizarea compușilor acizi, acest lucru este în detrimentul funcționării sistemului nostru nervos (Vasey, 2006).

 

Îmbătrânirea

Nivelul pH-ului acid din celule crește odată cu îmbătrânirea deoarece funcționarea organelor responsabile de eliminarea acidului, cum ar fi rinichii, scade în mod gradual. Dacă funcționarea rinichilor sau plămânilor este scăzută, abilitatea corpului de a elimina acizii va fi semnificativ afectată iar acest lucru trebuie monitorizat îndeaproape de medicul tău.

S-a constat faptul că, pe măsură ce îmbătrânim, concentrația de H+ în sânge crește în mod progresiv (facându-l mai acid) iar bicarbonatul din plasmă scade în mod preogresiv (scădere bazică = creștere în aciditatea plasmei) (Frassetto and Sebastian, 1996). Aceasta înseamnă că, pe măsură ce îmbătrânim, pH-ul corpului nostru devine tot mai acid deoarece, astfel cum am menționat anterior, sistemele reglatoare nu mai funcționează la potențialul lor maxim, în special cel al funcției renale (Frassetto et al, 1996).

O altă consecință a îmbătrânirii este pierderea masei musculare, predispunând persoanele la căderi și fracturi. Această pierdere din masa musculară este cauzată de preluara mineralelor din aceasta pentru a combate schimbările de pH din corp, scăzând astfel funcția sistemului reglator. De asemenea, o încărcătură mare de acid în corp cauzează epuizarea proteinelor (mușchii și țesuturile corpului sunt fomate din proteine).  Astfel, epuizarea proteinelor are ca și efect epuizarea mușchilor.

Un pH acid al celulelor corpului va afecta funcționarea mitocondriilor (Kwast & Hand, 1996). Mitocondria este un organit din interiorul celulelor corpului constituind centrul principal de producere a energiei. Mâncarea este descompusă iar micile sale componente sunt introduse în mitocondrii unde se transformă în energie și dioxid de carbon (rămășiță nedorită). Între membranele peretului mitocondriilor sunt localizate enzimele implicate în sinteza noilor proteine. Când celulele corpului, și deci mitocndriile, se află într-un mediu acid, enzimele se îmbolnăvesc, cauzând o scădere a sintezei noilor proteine (Wiederkehr, 2001).

Alimentația acidă are deci ca și efecte, epuizarea proteinelor și scăderea sintezei proteinelor, ambele constituind consecințe negative.

Diagrama de mai jos arată că, pe măsură ce îmbătrânim, pH-ul din mitocondrii scade (devine mai acid), mitocondriile nu funcționează în mod adecvat, cauzând, în consecință, o scădere a sintezei proteinelor (Kwast & Hand, 1996).

S-a dovedit faptul că o alimentație bogată în potasiu, obținut din fructe și legume, precum și o încărcătură redusă de acid, vor avea ca rezultat prezervarea, pe măsură ce îmbătrânim a masei musculare (Schwalfenberg, 2011). O alimentație alcalină poate prezerva masa musculară în situațiile în care consumarea mușchilor este inevitabilă, situații cum ar fi cetoza diabetică, trauma, sepsia, boala cronică obstructivă a plămânilor și insuficiență renală (Schwalfenberg, 2011).

Începerea unei alimentații alcaline acum, înseamnă limitarea efectelor îmbătrânirii, oasele pot rămâne mai puternice iar masa musculară poate fi păstrată mai mult timp. În plus, sistemul renal (rinichii) poate funcționa la capacitatea maximă mai mult timp deoarece nu este nevoit să excreteze în mod constant compuși acizi, având astfel un volum redus de muncă de-a lungul vieții.

 

Exercițiile

Indiferent că se odihnește sau își efectuează activitatea zilnică, corpul nostru preia mâncarea pe care o mănânci și o descompune printr-un proces prin care se formează energia de care are nevoie corpul tău. Unitățile de energie se numesc ATP. Astfel cum am menționat, acest proces are loc într-un organism numit mitocondrie ce se găsește în fiecare celulă a tuturor țesuturilor din corp. Procesul are loc în prezența oxigenului deoarece, după cum știm, globulele roșii folosesc hemoglobina pentru a transporta oxigenul la toate țesuturile din corp.

Atunci când facem mișcare, celulele mușchilor nu primesc cantitatea adecvată de oxigen. Prin urmare, procesul de producere a energiei (mâncare ATP) are loc în absența oxigenului iar în acest moment se produce acidul lactic.

 

Acidul lactic

Alimentația alcalină constă într-un consum zilnic de cel puțin 70% alimente alcaline și 30% alimente acide. Aceasta înseamnă că mineralele alcaline vor prevala în corp iar sistemele reglatoare nu vor trebui să se supraîncarce cu lupta împotriva încărcăturii ridicate de aciditate.

Procesele din corp vor funcționa cu o eficiență optimă deoarece enzimele se vor bucura de un mediu celular alcalin iar reacțiile din corpul nostru, care ne fac să ”ticăim”, vor funcționa în mod eficient și la o viteză maximă. Acest lucru vă asigură mai multă energie zilnică și un sistem imunitar care să lupte împotriva oricărui inamic care ar încerca să vă atace, și vă ajută să vă mențineți greutatea optimă. Oasele, țesuturile și organele dvs își vor menține forța deoarece nu vor fi nevoite să-și dea mineralele alcalinizante în vederea neutralizării acizilor sau să fie descompuse chiar de compușii acizi.

Cu acest bagaj de cunoștințe, bucurați-vă deja de azi de ”aventura” alcalinizantă și simțiți beneficiile pe pielea dvs!

Aboneaza-te gratuit la newsletterul Rawboost!

Fii la curent cu noutatile Rawboost.
Articole despre alimentatie, vindecare, sanatate adevarata.

SURSE

Referințe:

Advantage, A. N. (2010). “How Gastrointestinal Health Affects Physical And Mental Health.” Natural Healthcare and Education

Andrews, R. (2009). “What are dietary acids and bases?” All About Dietary Acids and Bases Retrieved January 18th, 2012.

Biophysics, D. o. B. a. M. (2003). “Membrane Transport.” Biochemistry 462a. Retrieved January 18th 2012.

CEREIJIDO, M., L. SHOSHANI, et al. (2000). “Molecular Physiology and Pathophysiology of Tight Junctions- 1. Biogenesis of tight junctions and epithelial polarity.” Am J Physiol Gastrointest Liver Physio 279: G477–G482.

De-Souza, D. and L. Greene (2005). “Intestinal permeability and systemic infections in critically ill patients: Effect of glutamine*.” Critical Care Medicine 33(5): 11.

Frassetto, L. and A. Sebastian (1996). “Age and Systemic Acid-Base Equilibrium: Analysis of Published Data.” The Gerontological Society of America 51A(1): 9.

Gropper, S., J. Smith, et al. (2009). Advanced Nutrition and Human Metabolism. Wadsworth, Wadsworth Cengage Learning.

Handy, J. M. and N. Soni (2008). “Physiological effects of hyperchloraemia and acidosis.” British Journal of Anaesthesia 101(2): 10.

Hollander, D. (1999). “Intestinal Permeability, Leaky Gut, and Intestinal Disorders.” Current Gastroenterology Reports 1(5): 7.

König, D., Klaus Muser, et al. (2009). “Effect of a supplement rich in alkaline minerals on acid-base balance in humans.” Nutrition Journal 8(23).

Kwast, K. E. and S. C. Hand (1996). “Oxygen and pH regulation of protein synthesis in mitochondria from Artemia franciscana embryos.” Biochemistry 313: 8.

Lipski, E. (2006). Digestive Wellness for Children – How to Strengthen the Immune System & Prevent Disease Through Healthy Digestion Laguna Beach, Basic health Publication Inc.

Schwalfenberg, G. K. (2011). “The Alkaline Diet: Is There Evidence That an Alkaline pH Diet Benefits Health?” Journal of Environmental and Public Health 2012: 7.

Vasey, C. (2006). The Acid-Alkaline Diet for Optimum Health- Restore Your Health by Creating pH Balance in Your Diet. Vermont, Healing Arts Press.

White, M. A. The Obesity-pH Connection. The pH Miracle for Weight Loss. Robert O. Young.

Wiederkehr, M. and R. Krapf (2001). “Metabolic and endocrine effects of metabolic acidosis in humans.” SWISS MED WKLY 1 3 1: 5.

Ce spun cititorii despre "Cercetare detaliată – Echilibrul Acid-Alcalin – De ce este importantă o alimentaţie alcalină pentru sănătate?"

Badea30 October 2020 15:15Raspunde

Mulțumesc mult super

Adaugă comentariul tău
Înscrie-te gratuit la newsletter-ul nostru lunar
pentru o doză de inspirație!
Termeni și condițiiCookiesConfidențialitate GDPRDisclaimer
Copyright 2021 Rawboost | Smart Food. Toate drepturile rezervate.