Zahărul de cocos, folosit in Asia de câteva mii de ani, este obţinut manual din nectarul florilor palmierului de cocos, copac cunoscut în Filipine sub denumirea de ’’copacul vieţii’’. Este un zahăr cu gust de caramel, ce abundă în minerale (fier, potasiu, magneziu, zinc) şi vitamine (C, B1, B2, B3, B6). În timp ce indicele glicemic al siropului de arţar şi al mierii ajunge la 69 iar cel al zahărului rafinat la 80-90, indicele glicemic al zahărului de cocos abia atinge 35, situându-se printre îndulcitorii pretabili pentru cei care suferă de diabet şi pentru cei ce doresc să evite creşterea bruscă a glicemiei care perturbă funcţiile pancreasului, conform Institutului de cercetare in nutriție, Departamentul de știință și tehnologie din Filipine. Xilitolul şi ştevia reprezintă alternative naturale de îndulcire însă sunt extrem de procesate, astfel că sunt lipsite de nutrienţi.
Beneficii:
- stabilizează nivelul zahărului din sânge, spre deosebire de zahărul alb care provoacă puternice fluctuaţii glicemice;
- conţine 16 aminoacizi, printre care şi glutamină şi ajută la buna funcţionare a creierului şi a sistemului nervos;
- nu suprasolicită pancreasul, care eliberează treptat insulina necesară pentru a controla concentraţia zahărului din sânge;
- are calorii mai puţine decât zahărul rafinat;
- este util în tratarea depresiilor.
