În situaţia ideală, viitoarea mamă ar fi de preferat să adopte o dietă compusă din alimente crude, bogate în substanţe nutritive şi cu valoare energetică ridicată, înaintea perioadei de sarcină şi pe toată durata acesteia.
Cu toate acestea, în civilizaţia modernă se manifestă tendinţa de a nu mai alăpta sugarii. Mulţi dintre copii sunt trecuţi pe lapte de vacă sau pe formule artificiale, care sunt de aproape douăzeci de ori mai concentrate decât laptele de vacă.
Laptele de vacă este bogat în proteine, minerale şi grăsimi, o condiţie necesară pentru ca viţeii să crească în greutate într-un an între 136 şi 226 de kilograme. Este inutil să spunem că bebeluşii nu cresc în acelaşi ritm. Laptele de vacă are un conţinut de proteine de cel puţin patru ori mai mare şi o concentraţie de minerale de peste şase ori mai mare decât laptele uman. Un lapte atât de concentrat este foarte greu de digerat de nou-născuţi.
Cantitatea de enzime produse de organismul uman pentru digerarea produselor lactate este mult mai mică decât cea produsă de organismul vacii. În lipsa enzimelor necesare şi a cantităţii corespunzătoare, nou-născuţii umani vor avea probleme digestive şi secreţii excesive de mucus la nivelul cavităţilor sinusurilor, plămânilor, creierului şi urechilor. Numeroase forme de alergie sunt rezultatul congestionării excesive care îşi are originea în consumul de lapte de vacă.
Adulţii nu pot digera deloc laptele, astfel încât vor dezvolta probleme inflamatorii pe măsură ce vor înainta în vârstă. Laptele de vacă este foarte sărac în acizi graşi esenţiali, care sunt vitali pentru organismul uman în procesul de producere a colesterolului, steroizilor, ţesuturilor nervos şi cerebral şi altele.
Laptele crud de vacă este mai adecvat pentru creşterea şi dezvoltarea scheletului osos / musculaturii, în timp ce laptele uman stimulează dezvoltarea sistemelor cerebral şi nervos. Aceasta este una dintre deosebirile principale dintre frugivore şi erbivore.
Cam între trei şi patru ani, majoritatea copiilor pierd enzimele care digeră laptele, în special lactaza, care descompune lactoza – zahărul principal prezent în lapte. Explicaţia este aceea că, din punct de vedere biologic, copilul trebuie să nu mai bea lapte după această vârstă. Deoarece organismul uman nu dispune de enzimele necesare descompunerii laptelui, se intensifică producerea de mucus. Din acest moment, laptele devine un produs extrem de iritant pentru mucoasa tractului gastrointestinal, ceea ce va provoca formarea unei cantităţi şi mai mari de mucus.
În amestec cu amidonul, acest mucus poate genera formarea unor plăci mucoide consistente, care se va fixa pe pereţii intestinali. Asemenea aglomerări t provoaca inflamaţii grave, formarea de pungi (diverticuli) şi degradarea peretelui intestinal.
Această situaţie poate conduce la reţinerea materiilor fecale, la ulceraţii, leziuni şi forme de cancer.
