Organismul va utiliza mai multă energie, pe o perioadă mai îndelungată de timp, pentru a descompune aceste structuri proteinice până la aminoacizii simpli pe care organismul îi poate utiliza.
Organismul este astfel construit încât nu poate utiliza deloc nici un fel de structuri proteinice. Fireşte, energia necesară producerii acestui proces va determina descompunerea grăsimilor stocate, în timp ce organismul îşi va epuiza energia pentru a rezolva conversia proteinelor.
Aminoacizii sunt blocurile de construcţie necesare dezvoltării şi reconstrucţiei ţesuturilor. Aminoacizii nu sunt concepuţi şi utilizaţi drept combustibil la nivel celular.
Dacă încercăm să ardem aminoacizii drept combustibil, ceea ce va genera o cerere excesivă de energie, vom sfârşi prin a pierde în acest proces ţesuturile şi funcţiile hepatice, pancreatice şi renale. Se vor produce chiar şi rupturi de ţesut muscular.
Din acest moment, organismul este epuizat la maximum, iar în unele situaţii poate surveni chiar moartea. În fiecare an, sunt raportate mii de cazuri de deces provocat de toxicitatea asociată cu excesul de proteine. Proteinele sunt acide şi conţin concentraţii însemnate de fosfor şi de fier, care împing forţat electroliţii afară din organism, mai ales calciul. Fiind acide, proteinele provoacă apariţia inflamaţiilor şi formarea mucozităţilor în organism.
Toate aceste cauze conduc în final la instalarea morţii celulare. De aceea, este extrem de important să înţelegem care sunt nevoile biologice reale ale organismului, dar şi efectele devastatoare ale dietelor bogate în proteine.
